Succesul cu orice pret...

Niste randuri in care ma regasesc cat de cat si din care avem de invatat:
"Cu ceva timp in urma, m-am trezit mergand pe un drum care nu stiam incotro va duce. Si tot cu ceva timp in urma, am inceput pentru prima oara sa ma intreb in ce masura optiunea mea reprezinta adevarata cale pe care trebuie sa o urmez pana la sfarsitul vietii. Si precum mai toate persoanele care pornesc pe un drum in viata, traiesc uneori cu incertitudinea ca, din dorinta de a alege tocmai drumul cel bun, am apucat-o tocmai pe cararile gresite. Nu stiu daca alegerile pe care le-am facut in viata au fost rezultatul unor imprejurari, un joc orb al destinului care nu intreaba cine sunt jucatorii, ci ii alege pe dibuite, dar cert este ca am pornit la drum inhamata cu perseverenta, cu o dorinta de reusita iesita din comun, cu o ambitie crancena care nu iti lasa timp de odihna nici cand pui capul pe perna si cu o vointa care ar ingenunchia si pe cele mai darze personalitati.
Calitati peste calitati, insa cand sunt intr-o masura prea mare, ajung sa exaspereze. Pana si pe posesorii lor... Mai mult ca sigur ca fiecare detine masura propriului succes si ca fiecare il vede prin lentila, mai subtire sau mai groasa a propriilor ochelari. Am incercat cu orice pret sa gasesc formula succesului pe plan profesional. Bineinteles ca vremurile m-au ajutat. Nu neaparat in sensul financiar, pentru ca banii nu au fost intotdeauna tocmai punctul meu forte, ci faptul ca niciodata nu au existat mai multe oportunitati decat astazi pentru a realiza cat mai multe obiective, mai multe informatii, idei si perceptii noi decat cele de care suntem inconjurati. Nici nu a existat vreodata un mediu uman mai prielnic decat cel de astazi alcatuit din oameni care isi doresc cu orice pret sa reuseasca, lovind in stanga si in dreapta, dand din coate, unii reusind sa iasa la suprafata, capatand titlul onorific de manager, iar altii ramanand la stadiul de multime necunoscuta, dintr-un simplu joc de nesansa sau pentru ca nu au putut sa fie la fel de puternici la fel ca cei care zdrobesc ambitii pentru a-si satisface propriile ambitii.

In traingurile si conferintele de coaching destinate succesului si invatarii tehnicilor de succes se afirma ca succesul se invata. A avea succes nu este deloc o arta, este o stiinta. O stiinta exacta, cu legile proprii, cu regulile predefinite si formule deja stabilite... Succesul nu mai face parte dintr-un vis personal, ci succesul in sine a devenit un obiectiv, un obiectiv al celor care nu vor si refuza sa fie slabi. In mintea celor dornici sa se injecteze cu drogul succesului, toate aceste mici trucuri de implementare a retetelor de succes functioneaza. Ei bine, a functionat si in cazul meu.... Am inteles cu intarziere sensul unor cuvinte pe care le-am auzit prima oara cu aceasta ocazie si care, peste o perioada de timp, au devenit mai mult decat simple asocieri de litere, au devenit un principiu esential al convingerilor mele. “Succesul nu este o destinatie la care vei ajunge vreodata. Succesul este calitatea calatoriei tale”. Sunt cuvintele lui Jennifer James. Daca le-as fi patruns intelesurile mai din timp, poate ca as fi stiut sa profit de posibilitatile de exploarare a oportunitatilor mai din timp. Si nu doar a celor materiale...
Asadar, succesul chiar se poate invata. Se poate invata inlocuind emotiile negative cu cele negative, transmitand subconstientului, prin puterea de autosugestie, ganduri pozitive legate de viitor si nu de trecut. Din lectiile de succes ale altor persoane, am aflat ca succesul nu depinde numai de calitatile acelei persoane, de cunostintele fiecaruia sau de anumite talente iesite din comun, ci si de modul in care, sub influenta lor, individul actioneaza intr-un anumit moment de timp, intr-o maniera specifica. Tehnnicile de programare mentala functioneaza intotdeauna. Negativismul anumitor ganduri este substituit de pozitivismul altor ganduri. Repetate permanent, gandurile pozitive, vor fi preluate la u moment dat de subconstient, ca niste indicatii de nepretuit. “Cred ca voi reusi in ceea ce mi-am propus” deveni in mod automat“Voi reusi in ceea ce mi-am propus”, “Voi trece peste acest esec” se transforma in “Esecul acesta ma va ajuta sa nu mai gresesc data viitoare”.

De asemenea, optimismul si increderea in sine sunt mai mult decat necesare atunci cand vine vorba de obtinerea succesului in viata personala si profesionala. Poti deveni o persoana optimista daca manifesti obiceiurile unei persoane optimiste. Emotiile constructive, pasiunea, entuziasmul, maniera pozitiva de a vedea lucrurile ajuta la concretizarea obiectivelor noastre. Ele ne dau avant, ne impulsioneaza, dau masura unei nesecate energii si dorinte de a merge inainte, ne determina sa nu renuntam la primul obstacol intalnit in cale. La randul sau, optimismul constituie baza oricarei atitudini mentale pozitive, acea abilitate de a extrage ceva valoros din orice situatie, pozitiva sau nu. Putem trasforma oricand mentalitatea negativa intr-una de natura pozitiva daca incetam sa ne gandim la probleme, concentrandu-ne exclusiv asupra solutiei, oricat de dura ar fi provocarea cu care ne confruntam.
Succesul (sau mai bine zis, perceptia asupra acestuia) este relativ. “Succesul poate fi definit ca starea de multimire fata de ce ai, nefiind neaparat determinat de bunurile materiale sau de realizari. Va puteti bucura de succes atunci cand atingeti nivelul la care sunteti perfect multumiti de viata dumneavoastra din toate punctele de vedere si nu simtiti niciun fel de nemultumire sau de nevoia astringenta de a avea altceva. Astfel, puteti fi un om de succes chiar daca stati singur, intr-un loc linistit, contempland lumea”, spune Brian Tracy in “Cele 100 de legi absolute ale succesului in afaceri”. Intr-adevar, nu putem trece examenul reusitei decat daca reusim sa devenim ceea ce ne dorim sa fim, indiferent de ce inseamna aceasta. Putem considera ca avem succes si atunci cand invatam sa apreciem frumusetea, cand putem sa radem la glumele celorlalti, cand suntem suficient de puternici ca sa induram injunghierilor prietenilor “adevarati”, cand facem o schimbare, cat de mica, prin care aducem multumirea celor din jur si nou insene, cand ne simtim excelent in pielea noastra."(www.garbo.com)

Libertate

"Esenta omului este libertatea de a alege. Omul este condamnat sa fie liber, isi alege libertatea, esenta, si-n aceasta consta maretia, disperarea si nelinistea lui." (Jean-Paul Sartre).

A ierta...

"A gresi e omenesc spun unii, a ierta este insa supraomenesc spun altii. In viata uitam de cele mai multe ori masurile exacte. Nu de alta, dar foarte multe dintre actiunile si greselile noastre sunt insotite de adverbul “prea”... Iubim prea mult, de prea putine ori gasim masura exacta, suferim prea mult, gresim prea mult si iertam prea putin. Exista greseli mai grave sau greseli mai putini grave. Exista oameni care stiu cand trebuie sa ierte si oameni care nu stiu sa ierte. Iertarea nu o faci in beneficiul persoanei care a gresit, ci o faci pentru sufletul tau, pentru linistea ta. Daca nu esti capabil sa ierti, suferinta ramane incuibata undeva in suflet si chiar atunci cand crezi ca te-ai vindecat de vechile rani, suferinta recidiveaza.
Crezi ca intervine uitarea si ca timpul care vindeca orice rana. Ai impresia ca esti vindecat sau chiar te simti vindecat. Insa undeva in coltul sufletului, picatura cu picatura, suferinta isi revarsa veninul. Te consuma incet, dar sigur. Si se prea poate ca dupa ani de zile, chiar si atunci cand te simti implinita cu adevarat, cand ai un sot atent, copii minunati, o stare materiala buna si un echilibru interior de invidiat, sa te intrebi cum ar fi aratat viata ta daca ai fi stiut si ai fi putut sa ierti atunci, si nu abia acum. Cat trebuie sa lasam in urma noastra si sa depunem intr-un colt al sufletului si cand trebuie sa spunem stop lucrurilor care ne fac rau? De ce sa iartam? Iertam ca sa putem trai impacati cu noi insine, pentru ca sa putem merge mai departe cu fruntea sus, lasand in urma tot ceea ce ne-a facut rau.

Capacitatea de a ierta si de a fi iertat

Invocam cuvantul “iertare” intr-o relatie atunci cand persoana pe care am iubit-o mai mult decat orice pe lume ne tradeaza asteptarile. Greseala ia forma care de care mai diverse: abuzuri de naturi diferite, infidelitate repetata si premeditata, oferirea iubirii dar neimpartasirea ei, violenta, egoism si... fiecare in parte valorifica dintr-un punct de vedere personal gravitatea greselii si ii poate da un calificativ. Cand ne simtim suficient de raniti, dam atunci un verdict: a gresit! si in functie de disponibilitatea noastra sufleteasca iertam sau nu, impartind greselile in doua categorii: “de iertat” si “de neiertat”. Iertarea isi trage si ea sevele din fondul nostru sufletesc. Sunt persoane pentru care iertarea nu vine prea usor, persoane care iarta dar nu uita, persoane pentru iarta cu mintea dar nu si cu sufletul, persoane pentru care iertarea este direct proportionala cu gravitatea greselii si persoane inflexibile, care habar nu au de semnificatia acestui cuvant. Sunt persoane care nu inteleg ca a ierta nu inseamna neaparat a o lua de la capat cu cel care ti-a gresit, acceptandu-i sa repete aceleasi greseli. Clipa in care rostesti cu buzele cuvantul iertare si o faci si cu sufletul reprezinta un moment de eliberare si de triumf, o lupta repurtata cu sinele. Din care ai putut sa iesi invingator... Este un moment in care te-ai impacat cu tine insati, un moment de revelatie interioara nu pentru ca ai stiut sa ierti, ci pentru ca ai putut sa ierti. “Nu-i cer iertare lui Dumnezeu. Nu cer iertare nimanui. Ma iert eu insami... Sper ca exista un iad si pentru cei buni” marturisea Eugene O'Neill. Cred ca aceste cateva cuvinte sunt un indiciu de nepretuit legate de locul de unde ar trebuie sa izvorasca adevarata iertare.



De ce nu poti sa ierti?

Pentru a putea ierta trebuie sa ne cultivam mai intai capacitatea de a ierta. Multi dintre noi percep iertarea ca pe o slabiciune sau ca pe o posibilitate de a-si prelungi statul de victima, starea de suferinta sau resentimentele. Incapacitatea de a ierta nu este insa o dovada de egoism pentru ca refuzi sa acorzi o a doua sau o a treia sansa? Pana unde se intinde dreptul de a ierta si de a fi iertat si care sunt acele lucruri pe care nu trebuie sa le ierti niciodata sau cele pe care trebuie sa le ierti? O cunostinta imi marturisea ca a pus capat unei relatii pentru ca a aflat ca persoana langa care traia si pe care o iubea ca pe ochii din cap l-a inselat in urma cu ceva timp, el afland dupa o anumita perioada de timp. S-a simtit tradat, nu a vrut sa asculte argumente si pus astfel capat uneia dintre cele mai frumoase capitole din viata sa. Oare merita sa te condamni singur la clipe de suferinta doar pentru ca te simti ranit pe moment si simti ca ti s-a facut o nedreptate pe care nu o meritai? Psihologii sunt de parere ca incapacitatea de a ierta este strans legata de sentimentul de dreptate. Orice greseala grava a unei persoane dragi fata de persoana ta atrage dupa sine convingerea ca ai fost nedreptatit. Ca atare, primul impuls este acela de a pedepsi pe cel care ti-a facut rau si te-a facut sa suferi. Iar metoda cea mai la indemana prin care poti face acest lucru este refuzarea iertarii, chiar daca acest lucru inseamna a-ti produce suferinta in primul rand tie. Exista lucruri peste care trebuie sa treci cu vederea si lucruri pe care nu le poti uita. Nu trebuie sa exista insa lucruri pe care sa nu le poti ierta. Cum sa faci insa acest lucru cu o persoana care te-a ranit si nu prezinta nicio urma de remuscare sau de pareri de rau? Mai mult ca sigur te gandesti ca persoana respectiva nu merita iertarea ta. Probabil ca asa si este. Poti ierta si in acest caz atata timp cat iti pastrezi obligatia de a te apara de noi suferinte." (www.garbo.com)

In forta

O mica pauza la munca...in care mi-a venit ideea sa postez pe grup si sa ma gandesc cum o sa ma organizez saptamana asta sa o pot depasi. Se anunta a fi una bomba..cu proiecte pentru la facultate, proiecte noi la munca...ce mai trebuie sa fiu pregatita. Am vrut sa scriu despre asta, poate sa capat putin curaj ca va veni vineri si cand ma voi gandi inapoi, voi rade ca am trecut cu bine peste toate. Doar asa fac mereu....;))Si sincer nu ma laud...Am si eu o scuza se apropie sesiunea si incepe stresul, poate de aia mi se pare asa dificil...Sau poate din cauza schimbarilor de la servici. Nu stiu, dar stiu ca fiecare moment greu ma face sa am si mai multa incredere in mine si sa fiu mai multumita ca am reusit sa rezolv. Un cantacel care imi da forta si cam atat pentru ca s-a terminat pauza...AAAA. Si sa nu uit: LA MULTI ANI!Doar e ziua barbatului azi, nu?

Spirit critic?

De ce uneori este asa greu sa fii inteles? Sa fi lasat in pace si sa nu mai intereseze pe nimeni de ceea ce faci, cum faci sau mai ales de ce faci? Am ajuns sa nici nu mai avem timp sa ne gandim la noi..pentru ca stam prea mult sa ii analizam pe ceilalti.De la lucrurile marunte (cum sunt imbracati)pana la lucruri care nu ar trebui sa ne intereseze,(persoana cu cine e combinata, cat ia salariul, etc..se gasesc o groaza de exemple). Sa stam si sa ne gandim de cate ori am trecut pe strada si am criticat lumea, fara nici un sens in ceea ce faceam. Sau cand in mediul de zi cu zi dam dovada de atata rautate.Cand ne gandim la asta, ne spunem ca de fapt avem "spirit critic".Eee, Da, suntem plini de atata spirit.Sa recunoastem nu mai putem, deja dam pe afara. Nu v-ati saturat sincer? Da dam pe afara, dar de ingamfare si rautate. Eu zic sa gasim si alte subiecte de discutii!!!Mai bine sa ne gandim la ceea ce vom face sau pur si simplu sa ne abtinem. Sa nu ne mai umplem capul cu prostiile.."ce freza urata are ala", "ce urat le sta impreuna, nu se potrivesc deloc"..Sa fim critici nostri si nu ai celorlati. Pentru ca deja exageram...Degeaba suntem liberi..daca nu mai framantam asupra vorbelor noastre si asupra comportamentelor noastre.