Exista asa ceva? Sau este o exagerare? A fost prima intrebare care mi-a venit in minte cand am citit urmatorul articol(http://www.kudika.ro/) Chiar se poate ajunge in astfel de situatii?Si de ce? Exista sau nu... cred ca nu trebuie sa fim ignoranti si sa fim mai atenti la ce se intampla in jurul nostru. Sa nu mai fim atat de constransi de cerintele societatii in care traim. Sa incercam sa ne iubim asa cum suntem. Sa nu ne mai straduim asa mult sa fim pe placul celorlalti. Sa nu mai urmam ceea ce credem ca ar vrea ceilalti sa fim ci ceea ce ni s-a dat sa fim si ceea ce suntem..si pe deasupra sa fim multumiti de asta.
"Jurnal de anorexie"
"Mi-a zis ca sunt grasa, de parca ar fi el cine stie ce printisor! Macar daca era sa fim de cateva luni impreuna, atunci mai intelegeam. Dar nici atunci. Sau poate ca aveam nevoie de asta. Da, chiar m-am facut cat o vaca. 56 de kile!!!! Nu stiu cum naiba am putut sa ma suport atat. Gata trebuie! De luni, ba nu, de maine. De azi ma apuc. Vreau sa fiu iar anorexica. Ana, my sweet Ana, I’m back! Nu, nu sunt un wannabe. Am fost, pot sa fiu din nou. Nu sunt o distrusa din aia care vrea, dar nu poate. Eu pot, eu am controlul, eu pot sa fac orice. Iar el, el o sa fie alaturi de mine ca sa vada cat de mult sufar. Si voi suferi. Nu mai mananc si punct. O sa cad pe strada si o sa ma ridic. Am mai trecut prin asta. Il urasc ingrozitor pentru asta. Vai, cat va regreta...
Deja mi-e cam foame si ma cam doare capul dar nici ca imi pasa. Ce o sa fac? O sa mor? Nu cred. Asta e. M-am saturat sa fiu asa hidoasa. Gata fac planul. 25 aprilie – 56 kg - bleah. 1 mai – 53 kg – still bleah. 8 mai – 51. 15 mai – 49. 22 mai – 47. 29 mai – 45 – deja ma simt mai bine. 5 iunie – 43.12 iunie – 41. 20 iunie – 40. Nu stiu daca sa ma apuc de 2,4,6,8, pentru ca mi se pare enorm sa mananc chiar si la 4 zile cate 600 sau 800 de calorii sau de ABC. E geniala ideea... Ana Boot Camp. Acolo macar am voie sa mananc maxim 500 de calorii pe zi. Si o data la 10 zile am voie sa tin post negru. Gata ABC! Sper sa ma pot tine de plan. Pe 1 iulie plecam la mare. In niciun caz mai devreme. Desi la mare slabesc, poate mi-ar fi mai usor.
12 mai
Mi-e rusine de mine, ma simt ca naiba. Am reusit sa stau 3 zile intregi fara sa mananc nimic nimic nimic si azi efectiv nu am mai rezistat. M-am dus la supermarket si am dat un milion pe mancare. Imi venea sa mananc de pe raft efectiv. M-am apucat sa mananc pe strada, desi urasc cand ceilalti se uita la mine. Era un drac mai mic decat mine care se uita aiurea la mine. Avea o privire de genul: Uite-o si pe grasa asta ce infuleca! Ma simt ca naiba. Am mancat pana am simtit ca explodez. Am luat o pauza si am continuat. La naiba si nu am putut sa vomit. Nu stiu ce se intampla cu mine. M-am chinut juma de ora, pana cand mi-am umplut degetele de sange si nu am reusit sa dau afara nici macare un sfert din tot ce am bagat in mine. Ma duc pana la farmacie sa imi iau ceva laxativ. O sa stau toata noaptea pe wc. Merit, merit sa sufar!!!!!
29 mai
Of, mi-am facut azi 3 teste de sarcina. Primul negativ, al doilea la fel, al treilea la fel. Eu nu mai inteleg nimic. Au trecut deja 6 zile de cand trebuia sa imi vina. Fetele de pe House of thin au zis ca e de la anorexie. Dar eu nu sunt subnutrita. Inca imi mai atarna suncile ca naiba. Am 46 de kilograme si sunt obeza!!! Ce patetica sunt! Nici macar anorexica nu pot sa fiu ca lumea. Iau doar partile nasoale.
20 iunie
E un idiot! E un idiot! E un idiot! Cica nu mai poate sa suporte sa ma vada cum imi fac singura rau. E alegerea mea! Vreau sa fiu slaba, vreau sa fiu frumoasa, vreau sa fiu iubita, vreau sa am controlul. Duca-se naibii! Nu am nevoie de el! Sunt o proasta. Cand mi-a zis, vroiam sa il omor. Am dat un pumn in perete. M-a durut, dar mi-a placut la nebunie. Am uitat pentru 5 secunde cat sufar. Simt ca innebunesc. Nu mai suport, dar nu, nu, nu mai vreau sa ma ating de lama. Deja Cristina se uita ciudat la cicatricele mele. Trebuie sa gasesc altceva. Si in plus, mama mi-a ascuns lamele. Banuieste ceva, dar nu a indraznit sa ma intrebe direct. Ce naiba sa fac? Oare cu chibrite merge?
30 iulie
Am iesit in oras la un blind date. M-a obligat Cristina sa ies. Nu am mai iesit de cateva saptamani bune. Nu am chef sa ma vada ceilalti cat sunt de grasa si urata!!! 44.3 kg!!! S-a dus planul meu! Nu am mancat 2 zile ca sa arat bine, dar bineinteles ca azi am cedat iar. Am tot amanat momentul vomarii pana cand deja se dusese mancarea. Mama a tot stat cu ochii pe mine si ma punea sa stau cu usa deshisa la baie ca sa vada ce fac. In final am vomat in camera, in punga. Pute ca naiba si nu pot sa arunc pentru ca ea e tot timpul cu ochii pe mine. Am vomat numai chestie din aia amara. Am luat laxative, macar sa nu se depuna tot. Nici nu am ajuns bine la intalnire, ca a inceput stomacul sa vorbeasca. Am stat 15 minute la baie. Cred ca l-am speriat. Si pe drum spre casa, m-am scapat pe mine! Adio a doua intalnire. Sper sa nu ii spuna Cristinei.
25 septembrie
Ieri am iesit din spital. M-au fortat sa mananc, mi-au pus perfuzii. M-am ingrasat 3 kilograme!!!! Trebuie sa ma duc saptamanal sa ma cantareasca. Mi-au zis ca daca nu ma apuc sa mananc din nou, mai am cateva luni de trait. Sunt sigura ca nu e chiar asa. E drept ca m-a cam speriat doctorul si eu l-am speriat pe el. Se pare ca inima mea e dusa naibii si ma trata de parca as fi fost gata oricand sa am un infarct!!! Cica e totul distrus. E drept ca arat din ce in ce mai naspa. Mi-a cazut jumatate din par, imi miroase gura, pielea mea e lasta si galbena. Nu mai pot sa mai scriu, nu mai vreau. Mi-au taiat si netul ca ei cred ca am invatat totul de acolo. Nu mai am energie. Vreau doar sa se termine totul. Ii urasc pe toti si ma urasc pe mine!!! Poate are dreptate medicul, poate scap de tot in cateva luni."
3 comentarii:
Ai ales un subiect ff interesant...si chiar daca pare o exagerare este o realitate dura.Sper ca cei care citesc sa se gandeasca si sa reflecte la ce ai scris!!!Bravo...super blog:*:)
Foarte trist ca astfel de lucruri chiar se intampla...dorinta tuturor de "a da cat mai bine" le acapareaza mintile...si din jurnal se poate observa clar ca tipa deja o luase razna. Devenise atat de complexata si de frustrata, nu se mai intelegea cu ea insasi incat ajunsese sa isi faca rau fizic si psihic. E trist si cele care se regasesc in acest jurnal (chiar si in mica masura) trebuie sa constientizeze ca nu vor fi in veci mai apreciate de cei din jur daca nu se vor iubi in primul rand ele asa cum sunt si nu vor fi impacate cu asta. Sper ca Bya sa imi mai dea si alte ocazii de a-i sustine ideile si de a i le intari spre ajutorul celor care citesc blogul.
Nu imi vine sa cred prin ce poate trece o persoana care nu are incredere in ea..si se lasa prada perceptiilor celorlalti. Ar trebui sa avem de invatat din acest exemplu foarte trist.
Trimiteți un comentariu