Pentru inceput...Oare chiar e asa?Lumea incepe sa se piarda in rutina zilnica. Sunt putini cei care isi mai pun intrebari despre sine la sfarsitul zilei?Care mediteaza asupra lucrurilor intamplate in ziua tocmai incheiata?
Am inceput sa folosim prea des argumente ca "nu am timp", "nici nu stiu cand a trecut ziua , saptamana, luna asta "..Trebuie sa ne trezim la realitate timpul e acelasi, ora are tot 60 de minute, ziua tot 24 de ore......noi suntem cei care trecem printr-o perioada de schimbare, "o perioada fast-food", cum afirma George Ritzer in celebra sa carte "Mcdonaldizarea societatii". Societatea ne determina sa nu stam locului, sa fim mereu grabiti, dar asta nu scuza faptul ca renuntam si la putinul timp destinat "noua". Renuntam la cele cateva "momente cu noi" pentru inca o ora in fata televizorului(exemplul cel mai des intalnit). In ziua de azi, datorita presiunilor de tot felul, activitatiile si relatiile noastre au o alta viteza, ceea ce duce la un grad de superficialitate din partea noastra din ce in ce mai ridicat. Avem din ce in ce mai putine momente cand suntem numai "noi" si "sinele nostru".
Da, e adevarat o sa ziceti toti, dar...lumea pragmatica, unde "Totul trebuie facut azi" si nu e loc de esec..ne determina sa facem asa.
Consider ca ar trebui sa incepem sa incercam sa invatam sa ne autocunoastem. Poate nu ar mai exista atatea discrepante intre ceea ce facem si ceea ce gandim, intre ceea ce ne-am dori sa realizam in viata si ceea ce realizam de fapt... pentru ca nu incercam sa invatam sa ne cunoastem pe noi si s-a acceptam ceea ce suntem ..sa realizam cu adevarat ceea ce vrem.
De cele mai multe ori ne definim prin familia noastra, prin grupul de apartenenta. Dar sa incercam sa ramanem singuri cu noi, sa incercam sa dam totul la o parte sa fim cat mai sinceri cu noi, cu ce mai ramanem? Ce ne mai defineste? Suntem ceea ce credem ca suntem?
Totul este sa ne facem curaj, nu ne ia mult timp si nici nu ne rapeste de la emisiunea preferata. Tot ceea ce trebuie sa facem e sa fim sinceri cu noi......Si sa incepem sa ne punem intrebari..Cum suntem noi cu adevarat? Ce dorinte avem?Sa ne gandim la realizarile noastre si de ce nu la esecuri....Am invatat ceva de pe urma lor? De ce am reactionat asa? De ce nu..
4 comentarii:
ce gandire profunda are prietena mea...e citita si are inclinatii filosofice...tine-o tot asa k poate ne mai luminezi si noua creierele...chiar daca fiecare are cate o problema existentiala...unii o expun altii nu... bafta la cat mai multe "gandeli filosofice"
nu mai am cuvinte...nu pot sa spun decat bravo ...si ceeea ce ai scris tu acolo e un adevar..in ziua de aiz mult prea multe fete pentru a arata bine..poate cad incealalta extrema de a se inbolnavii din cauza asta ....multa lume poate dak citeste ce ai scris are de invatat..felicitari..si tine o tot asa ..k ceea ce spui..spui bine:*:*
Putina incredere in noi si mai multa seriozitate in ceea ce ne priveste ar face din noi toti niste oameni impliniti.
Ar trebui sa meditam mai mult asupra noastra. Sa fim critici nu cu cei din jurul nostru si in primul rand cu noi.
Trimiteți un comentariu