Ceea ce mi se pare totusi ciudat este ca din ce in ce se duce farmecul acestor sarbatori. Poate din cauza ca am crescut? Nu stiu? dar exista o diferenta imensa...intre starea de acum si cum era acum cativa ani. Mereu imi voi aduce aminte cu drag de clipele petrecute la bunica mea la tara...unde exista un adevarat ritual in ceea ce priveste Saptamana Mare si Pastele. Nu am mai fost de cativa ani acolo, de Paste, si imi doresc sa nu se fi schimbat nimic. Sa aiba si alti copii ocazia de a trai acele clipe. Sa astepte cu nerabdare cozonacul si pasca facuta de bunica, in Joia Mare sa fie prezent la Denii, si de cate ori este citita Evanghelia sa mai faca cate un nod la ata data de bunica de acasa, (cele 12 noduri reprezentand anul care urmeaza si ghinioanele oprite), sa ii se umple inima de bucurie cand in Vinerea Mare se canta la Biserica Prohodul,si normal ca dovada si el de un adevarat talent in ceea ce priveste cantatul. Cand imediat dupa Prohod urmeaza drumul spre cimitir, si desi vrea sa arate celorlati cat de curajos este, ii cam tremura picioarele desi o tine pe sora mai mica de mana.Si mai ales in seara de Inviere cand asteapta sa ia lumina si se strecoara cat mai in fata, sa fie printre primii care primesc..si apoi rezista la toata slujba pana dimineata ca sa se impartaseasca, normal dupa cateva etape din concursurile de "ciocnit oua" in curtea Bisericii.si de ce nu poate si "un pitulus" mic, ca vorba aia noaptea e lunga...
Dap, amintiri frumoase...de care sunt mandra. Pot sa spun ca am avut o copilarie foarte frumoasa si am avut ocazia sa cunosc diferiti oameni si obiceiuri...ceea ce pentru un copil nu cred ca poate fi ceva mai frumos decat sa creasca intr-un mediu linistit unde pret se pune pe legatura dintre rude. De aceea multumesc mult familiei mele pentru cum m-au crescut pe mine si sora mea si ca au incercat mereu sa ne ofere ce este mai bun si mai frumos...
Pentru final o mica poza cu mine si sora mea, pe vremea cand nimic nu conta...
4 comentarii:
tare blogul
Sa stii ca sunt intru totul de acord cu tine. Si eu simt ca parca timpul trece mai repede. Si desi ma bucur de cate ori vin acasa de sarbatori mai ales, si eu simt ca parca nu mai au farmecul de alta data cand eram mai mici. Parca erau alte vremuri. Nu zic ca nu astept nici acum pastele, dar parc atunci, in nevinovatia noastra asteptam mai mult pe iepuras, Invierea, ce asteptam noi. Hristos a Inviat!
Si eu iti dau mare dreptate...cand imi aduc aminte intamplarile din copilarie nu imi vine sa cred ce frumos era atunci si ce mult s-a schimbat totul. Nu zic ca imi pare rau ca am crescut..ca orice isi are rostul in lumea asta..numai ca ai dreptate cand ai zis k "ca nimic nu conta"...
Super poza..o stiu e haioasa rau :)). Si amintirile stiu ce semnifica pentru tine, si sunt intradevar frumoase...cu peripetiile specifice varstei. Din pacate cu cat crestem cu atat ne e mai greu sa resimtim acele bucurii...Important e sa nu ne pierdem SPERANTA.
Trimiteți un comentariu