"A trecut atata timp de cand s-au dus acele clipe si totusi imi mai dai emotii cand te vad. De ce se intampla asa si nu pot trece peste? Sa lasam totul deoparte si sa ne continuam vietile pe drumuri diferite fara a ne mai dori sa ne vedem, atingem sa respiram acelasi aer si sa simtim sub picioare aceiasi nori macar pentru cateva momente. Cat de puternica as fi in fata ta nu pot sa nu arat ceea ce simt. Vreau dar nu pot! Si simti si sti asta!
Daca totul ar fi fost altfel poate s-ar fi terminat cu bine. Insa nu am putut si nu pot renunta la visele mele. Nu ma pot dezamagi pe mine si pe cei din jurul meu. Chiar daca imi este greu si imi doresc din tot sufletul sa fi fost altfel. Mereu mi-ai zis ca sunt prea orgolioasa si ca totul ar fi prea frumos daca as lasa de la mine. Insa tu? Ca ma incapatanez si voi pierde?. E adevarat poate am pierdut si voi pierde in continuare.
Regret si ti-am zis de atatea ori ca poate daca totul nu ar fi fost doar cuvine si ai fi incercat sa ma intelegi si pe mine ar fi fost altceva. Ai stiut mereu motivul pentru care nu vom putea fi impreuna cum ne-am fi dorit dar nu ai facut nimic.
Am fost sincera si sti asta. Cand eram impreuna doar noi doi nu ne mai trebuia nimic insa realitatea e alta din pacate. Noptile treceau repede iar lumina zilei ma trezea la realitate si tu erai altul, total schimbat.
Mi-ai reprosat ca nu am avut rabdare. E adevarat, nu am asteptat, recunosc, mi-a fost frica ca sentimentele sa nu ma copleseasca de tot si sa renunt la mine si la toate visele mele de pana atunci doar pentru a fi cu tine. Mereu imi voi pune aceasta intrebare cum ar fi fost? Cum ar fi fost sa renunt la visele mele si sa ajung sa duc o viata diferita de ce mi-am imaginat. Daca as fi facut aceasta alegere m-as fi luptat cu cei din jur si cu tine. As fi facut numai rau. Asa ma lupt doar cu mine insami!
Imi pare rau ca ziceai ca sunt deosebita si diferita.Mai rau ca desi credeai asta nu ai facut nimic sa imi arati. Ca nu ai avut curaj sa arati si celorlalti de ce esti in stare si cum esti tu cu adevarat, cum mie mi-ai aratat. Pentru ca in nebunia mea eu am avut incredere in tine si am crezut ca ai putea mai mult insa zici acum ca nu ai pentru ce. Dintr-o prostie sau nu stiu de ce si acum am o parere buna si te cred sau vreau sa cred ca ai in stare de mai mult daca ai vrea si daca ai avea un scop.
Desi uneori imi amintesc clipele cand ma tineai in brate, cand radeam din orice fleac si ca nu iti puteam rezista. Cat de impulsiv erai. Cat de dur ne certam si cat de dulci erau impacarile. Desi uneori imi este dor de tine..si pastrez in memorie acele clipe nu regret ca nu am putut sa trec peste usurinta cu care vezi tu viata. Tu ti-ai facut o viata a ta acum. Insa zici ca nu esti pregatit si ca totul a fost o gresela. Deci nici o schimbare? Doar vorbe? Asa ca incapatanata cum sunt zi-mi si mie ce rost avea sa mai lupt? Sa renunt la mine, pentru noi?"
">
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu